Odată cu venirea noului an suntem mai tentați să ne centrăm atenția către propria persoană și să explorăm tot ce ține de aspirații, nevoi și modalități de a îmbunătăți diverse aspecte ale vieţii.
Astfel că prin prisma celor amintite mai sus, am ales să vorbesc despre unul dintre cele mai dezbătute subiecte în ultimele zile din interiorului cabinetului, și anume despre termenul de valabilitate al iubirii romantice.
Așa cum bine știm, în momentul în care se formează o relație, iubirea romantică (îndrăgostirea) este prima etapă pe care cei doi parteneri urmează să o parcurgă.
În această etapă avem tendințe de idealizare, îl percepem pe celălalt la superlativ, ne simțim fascinați și emanăm o stare constantă de bine. Este practic o transformare a persoanei care trăiește acest sentiment.
Cercetările au arătat că îndrăgostirea romantică conține o componentă chimică numită feniletilamina. Această substanță chimică produce o ușoară stare de visare, declanșează exaltare emoțională și mai este cunoscută și sub denumirea de „molecula iubirii”. Creierul uman poate conține această substanță undeva până la aproximativ 3 ani, după care dispare.
Și acum vine întrebarea: „ ce ne rămâne după ce se consumă iubirea romantic?”
Viziunea lui Ghandi era că „iubirea este cea mai mare forță a omenirii și totuși cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui ”. Atât modestia, cât și măreția cuprind procesul iubirii în general, nu numai ce ține de iubirea amoroasă.
Am înțeles măreția acesteia, dar care este costul și ce putem face ca să ne putem bucura de prezența ei în viața noastră?
Voi continua prin a prezenta un alt citat, de data aceasta făcând referire la Dalai Lama care ne spune că „nu putem vorbi despre compasiune, în lipsa auto-compasiunii.” Adică primul pas ar fi să începem cu noi înșine, să ne ducem cu privirea către propria persoană și să învățăm să ne iubim, pentru că în lipsa unei compasiuni și iubiri de sine nu avem resursele și nici structura necesară care să ne permită să manifestăm iubirea într-un mod sănătos față de cel de lângă noi.
Acestea fiind spuse, vom reveni la subiectul nostru și anume ce se întâmplă după consumarea iubirii romantice, cu ce mai rămâne cuplul după această perioadă.
Odată ce suntem în contact cu nevoile noastre reale și depunem eforturi conștiente în a-l vedea și înțelege pe celălalt cât mai real posibil și prin prisma a ceea ce reprezintă omul care este în parteneriat cu noi, atunci ne putem da seama în ce măsură „ne mai rămâne sau nu acel ceva” pentru a putea clădi mai departe ceea ce înseamnă cu adevărat o iubire matură.
Dacă îl putem vedea pe cel de lângă noi în toată splendoarea sa, cu lipsurile și imperfecțiunile sale, dacă îi cunoaștem cele mai adânci vulnerabilități și neputințe, dacă ne dorim să continuăm drumul început alături de ceea ce am cunoscut despre omul de langă noi , atunci putem spune că vorbim de existența unei iubiri mature și asumate care ne împlinește existența în această lume.
Foarte important este să nu se confunde iubirea cu dependența, cu atașamentul față de celălalt, cu teama de pierdere. Adică acel sentiment care îmi zice: „te iubesc, pentru că am nevoie de tine!”
Iubirea matură se simte și se trăiește sub forma: „am nevoie de tine, pentru că te iubesc!”
O relație sănătoasă arată disponibilitatea de a cunoaște, înțelege și accepta universul celuilalt, atât cu aspectele dorite, cât și cu cele mai puțin dorite. Tot acest proces trebuie să vină cu un sentiment de libertate și împlinire.
Dacă acele caracteristici mai puțin plăcute ale partenerului mă determină să renunț la mine sau să îmi încalc valorile care mă definesc ca persoană, atunci cu siguranță nu putem vorbi despre o maturitate a relației (sau a persoanei).
Cu siguranță că la nivel de cuplu vor exista nelămuriri, compromisuri și alte lucruri care nu sunt printre cele mai dorite, dar important este să avem deschiderea de a le gestiona cu iubire și compasiune unul față de celălalt.
Totodată, prin prisma nevoilor și a situațiilor de viață, este posibil ca partenerul nr 1 să fie în situația de a fi mai pregătit să renunțe la anumite lucruri în favoarea celuilalt. În alte circumstanțe este posibil ca această disponibilitate să vină din partea partenerului nr 2, astfel fiind vorba despre un schimb ce implică „a dărui” și „a primi” .
Lasă un răspuns