- „Măreția și progresul moral al unei societăți
- nu pot fi judecate decât după modul în care
- își tratează animalele (Mahatma Gandhi). ”
Despre COVID-19 și cum a ajuns virusul la om pentru că animalele sălbatice nu au respectat măsurile de prevenire
COVID-19 este cauzată de un virus, SARS-CoV-2, cu o posibilă origine în lilieci. Este totuși puțin probabil ca liliecii să fie responsabili de infectarea oamenilor. Transferul virusului la oameni prin intermediul unei specii gazdă încă neidentificate a fost asociat cu vânzarea animalelor sălbatice pentru consum uman, într-o piață de animale sălbatice din China. SARS-CoV, un coronavirus foarte asemănător, responsabil pentru epidemia de Sindrom Respirator Acut Sever (SARS) din 2002 până în 2004, care a rezultat în 774 victime omenești și-a avut de asemenea originea în lilieci. Despre acesta se știe că s-a transmis la oameni în altă piață de animale sălbatice din China, prin contact cu o altă gazdă intermediară, civeta de palmier (Paguma larvata). Dacă piețele de animale sălbatice, închise după epidemia de SARS ar fi rămas închise, pandemia de COVID-19 este posibil să nu fi apărut niciodată (Humane Society International. (2020). Piețelede animale sălbatice și COVID-19. Washington, D.C).
Sau … omul prin natura sa superioară, ar fi concluzionat astfel: dacă animalele sălbatice vii ar fi purtat măști de protecție, cu siguranță că virusul nu ar mai fi ajuns la om. Dacă animalele sălbatice vii ar fi respectat măsurile de prevenire, chiar și prin consumul acestora în varianta nepregătită termic, tot ar fi fost protejat omul. Par a fi niște ipoteze revelatorii de care parlamentarii noștri ar fi mândri. Mă voi asigura că-mi voi cere drepturile de autor, nu se știe niciodată cum pot „evolua” lucrurile. :))
COVID-19 este cauzată de infecția cu un coronavirus. Apariția virusului a fost legată de comerțul cu animale sălbatice destinate consumului unam într o piață de animale sălbatice din China. Nu este prima astfel de boală. Acum 18 ani, în 2002, Sindromul Respirator Acut Sever (SARS) s-a răspândit în jurul lumii. SARS de asemenea a fost cauzat de un coronavirus – înrudit îndeaproape cu SARS-CoV-26 — care a apărut pentru prima data în piețele de animale sălbatice din China.
Este posibil ca virusul COVID-19 să fi apărut pentru că nu am învățat nimic din epidemia de SARS (Humane Society International. (2020). Piețelede animale sălbatice și COVID-19. Washington, D.C, apud. Chen Y, Liu Q, Guo D. Emerging coronaviruses: Genome structure, replication, and pathogenesis. J Med Virol. 2020;92(4):418-423. doi:10.1002/jmv.25681; Morse J. Coronaviruses. 2020, Michigan District Health Department).
COVID-19 a fost raportată pentru prima dată ca și patru cazuri inexplicabile de pneumonie, pe data de 29 Decembrie 2019 în orașul Wuhan, Provincia Hubei, China. La data de 31 Decembrie numărul cazurilor identificate crescuse la 27. Majoritatea cazurilor erau lucrători la gheretele din piața en gros de pește din Huanan (sudul Chinei). Această piață se pare că avea o secțiune unde se vindeau, pe lângă fructe de mare și alte bunuri, “păsări (pui, fazani), lilieci, arici, marmote, broaște tigri, șerpi, și de asemenea organe de iepuri și alte animale (Humane Society International. (2020). Piețelede animale sălbatice și COVID-19. Washington, D.C).
Drept răspuns, autoritățile chineze au dispus “interzicerea temporară a vânătorii, comerțului, transportului și exportului pentru toate animalele sălbatice în sudul Chinei și au carantinat toate civetele crescute pentru consum uman din mai multe ferme din zonă (Humane Society International. (2020). Piețelede animale sălbatice și COVID-19. Washington, D.C).
Ca o traducere și interpretare a deciziilor luate, „temporar nu se va mai răspândi virusul”.
Revenind la om ca ființă superioară, apare uimirea că deja nu s-a construit un program de formare dedicat animalelor sălbatice în vederea posibilelor acțiuni și măsuri pe care le pot lua pentru a nu transmite virusul la om. Eventual să fie echipate cu măști de protecție, mănuși și dezinfectant pentru că atunci când vor fi prinse și băgate în cuști de către oameni, să prevină răspândirea. Astfel că dacă vor respira sau strănuta, măștile purtate vor proteja bipezii.
Nu vom face referire la modul barbar prin care sunt sacrificate, de multe ori și pentru nevoia de amuzament a omului, că prin natura sa complexă și evolutivă, ființa umană parcă încă mai are nevoie de astfel de experiențe.
O perspectivă pe cât de hilară, pe atât de probabilă dacă ne gândim la modul în care se raportează omenirea la toată această situație și în general la raportarea față de natură și animale. Dar acum facem referite la COVID-19, alte exemple chiar că ne-ar conduce către un labirint din care probabilitatea este destul de mare să nu mai putem ieși vreodată.
Din păcate, efectele situației influențează și se răsfrâng asupra întregii populații, unde cu voia sau fără voia noastră, cu sau/fără responsabilitate asupra acestei situații, ne trezim într-o ipostază unde avem parte de pierderi de tot felul, unde ne îngrijorăm și mai mult asupra siguranței noastre decât o făceam în trecut și ne întrebăm care-i oare calea cea mai potrivită de urmat. Răspunsul la această întrebare este unic și specific pentru fiecare în sine, dar prin raportarea la responsabilitatea pe care o are fiecare dintre noi față de spațiul pe care îl ocupă pe această Planetă, aș zice că fiecare are părticica sa.
Zilele trecute, într-o conversație cu o persoană care lucra la un articol despre cum poate ajuta fiecare dintre noi Planeta, am aflat o mulțime de lucruri, care pe cât de simple par acum, pe atât de îndepărtate mi se păreau atunci. Astfel că orice măsură luată, chiar și fie de o singură persoană, cu siguranță are impact. Un foarte bun exemplu sunt situațiile simple și la îndemână, cum ar fi anumite momente în care consumul de energie electrică chiar nu este necesar și neavând un ritual clalr de a acorda atenție, pur și simplu prin ignoranță pierdem foarte multe aspecte din vedere.
Fiecare dintre noi suntem direct responsabili de acțiunile pe care le demarăm, așa cum fiecare poate în anumite momente nu va lua cele mai sănătoase decizii pentru sine și față de ce-l înconjoară, dar important este cu ce alege să rămână din acea experiență și cum îi va folosi pe viitor.
Cred cu tărie în prezența umanității la nivelul omenirii. Cert este că aceia care fac acele alegeri care duc atât la propria degradare, cât și a celorlalți (natură, animale, oameni sau Planetă în genral), cu siguranță că undeva este o rupere a ceea ce înseamnă ființă umană sănătoasă. De cele mai multe ori, în toată această agonie, oricare ar fi acele cauze ascunse, se află un gol atât de mare încât nici întreaga Planetă cu toate resursele sale nu îl vor umple.
Știu, ne vom întreba, ok, dar pe mine cu ce mă ajută toată această conștientizare, că acest proces tot derulează, și cu atât mai mult, cu cât conștientizarea este mai mare, cu atât și suferința.
Un aspect pe care oricând ne-am dori să-l infirmăm, tot ne-am lovi de anumite ziduri, totuși cum ar arăta această Planetă fără conștietinzare? Oare ar mai arăta în vreun fel fără prezența acestor conștietizări?
Acum, raportându-ne la simțul umorului și la conștientizările lui Cioran, este unul dintre momentele în care principalul mecanism de aparare ar fi o scădere drastică atât a IQ-ului, cât și în special a EQ-ului (inteligenței emoționale)… „Prostia este o suferinţă nedureroasă a inteligenţei (Emil Cioran)”. Să fie oare un mecanism sănătos, în ce măsură ne-ar ajuta realmente?
Așa că … :„ Nu lupt împotriva lumii, ci împotriva unei forțe mai mari, împotriva oboselii mele de lume (Emil Cioran)”.
Lasă un răspuns