Această perioadă este trăită pe cât de asemănător, pe atât de diferit de fiecare persoană în parte. Astfel că fiecare dintre noi dăm atribuim acestei perioade o semnificație specifică care este direct proporțională cu istoricul nostru de viață care include automat și caracteristicile și tipologiile specifice fiecărei persoane în parte.
Este foarte ușor să emitem opinii în ceea ce îi privește pe ceilalți, ce ar trebui să facă sau care sunt soluțiile problemelor cu care se confruntă, dar să nu uităm că teoria nu se va încadra niciodată vieții practice, cu atât mai mult că fiecare dintre noi suntem unici, astfel că ceea ce poate a funcționat la mine, nici vorbă să îl poată ajuta pe celălalt, cu atât mai mult că dacă eu nu pot avea înțelegere față de tine, cu siguranță că nici rănile mele nu sunt vindecate sau că poate pur și simplul vorbesc doar din perspectiva nevoilor mele proprii.
Așa cum părinții le spun copiilor atunci când se lovesc: „nu, nu te doare…sau lasă că trece… când, de fapt, nevoia de negare este a părinților, că nu pot face față durerii copilului (a se menționa că nu se face referire la zgârieturi minore). Același lucru este valabil și în cazul situațiilor persoanelor care nu pot accepta prezența suferinței persoanei din fața lor (nu se iau în considerare persoanele care se poziționează în rolul de victime, manipulare, gaslighting, manipulare etc., aici fiind vorba despre cu totul alte situații).
Persoanele care au avut de-a lungul existenței contact cu situații dificile sau traumatice, cu atât mai mult în această perioadă vor fi mai vulnerabili și vor simți anxietatea la cote mai înalte.
Cei mai mulți îmi povestesc despre cum ceilalți refuză să îi asculte, le infirmă emntimentele și trăirile și vin cu sfaturi persoanale care de cele mai multe ori nu au legătură cu realitatea trăită de ceilalți : „lasă că o să fie bine, gândește pozitiv, fii puternic/ă și nu te mai simți așa”, iar asta nu face decât să provoace și mai multă anxietate și să-l facă pe omul respectiv să se simtă slab, în afara normalului, că nu este suficient de bun sau de puternic ca să treacă peste ce simte etc.
Dacă ne negăm emoțiile cu judecăți, atunci vom intensifica suferința și ulterior acele temeri inițiale pentru care ne-am judecat că le resimțim, vor conduce către diverse somatizări. E ca și cum am avea o rană de dimensiune nu neapărat alarmantă inițial, pe care în timp o vom ignora și chiar ne vom blama în cazul în care am dori să o pansăm. Ce se va întâmpla cu acea rană/bubă sau cum am vrea noi sa o denumim? Nefiind tratată, atunci se va infecta și se va mări. Așa se întâmplă și cu trăirile pe care le avem. Faptul că le negăm și le băgăm sub preș nu înseamnă că ne descotorisim de ele, din contră, înseamnă că acestea vor reveni în timp și vor reveni în dimensiuni și forme mai mari și nu vom ști de unde să apucăm.
Să facem diferența între intensitatea cu care se manifestă frica, dacă este vorba despre o trăire care ne paralizează (frica paroxistică, adică momentele de panică) sau frica în mod normal de necunoscut, cum este situația actuală. Adică este absolut normal să ne temem, să ne îngrijoreze această situație cu care ne confruntăm. Ființa umană este reprezentată de un flux continuu între emoții și rațiune. Oricare blocare a oricare dintre cele două dimensiuni, atât blocarea cogniției, gândirii, cât și a emoțiilor, va afecta starea de sănătate a individului, vorbim atât de partea psihică, cât și de cea fizică.
Se dorește să se evidențieze faptul că trăirile din timpul atacului de panică nu ne definesc pe noi ca persoană, adică acele trăiri sunt doar un simptom care au la rădăcină o cauză. Tratată și înțeleasă cauza, cu siguranță că vor exista efecte asupra simptomului (atacul de panică).
Nu ne ajută nici pe noi și nici pe ceilalți să judecăm trăirile persoanelor din jurul nostru și să ne așteptăm ca ceilalți să reacționeze ca noi și mai mult de atât, să se și simtă ca noi.
O ultimă idee și concluzie finală ar fi autocompasiunea și compasiunea, atât față de propria persoană, cât și față de ceilalți. Este unul dintre cele mai eficiente și la îndemână tratament pentru sufletele noastre!
Lasă un răspuns