
Diferența dintre ceea ce am eu nevoie și ceea ce tu îmi poți oferi
Este universabil valabil și invers: „diferența dintre ceea ce tu ai nevoie și ceea ce eu îți pot oferi”.
Acum că a fost făcută această precizare, să vedem cum poate această diferență să ne influențeze starea de bine și cum relațiile noastre pot guverna în jurul unei planete (al cărei locuitor suntem) în care nu-mi sunt îndeplinite nevoile, mai exact, celălalt este cel care nu-mi îndeplinește niciodată nevoile. Acest „celălalt” poate fi membru al familiei, partenerul de cuplu, prieten, coleg de muncă sau orice alt om din viața noastră.
Și astfel avem senzația că ne aflăm într-un carusel în care situațiile se repetă (și se tot repetă), oricât am încerca, parcă pur și simplu „nu îi dăm de cap”, indiferent de eforturi și compromisuri (oricât de mult oferim), lucrurile nu se schimbă, ba chiar devin tot mai alambicate și mai greu de suportat.
Și nu te pot contrazice, aceasta este realitatea pe care o trăiești, indiferent de motivele și cauzele din spate, una nu o exclude pe cealaltă, în cazul de față, cauzele care au generat situațiile, nu exclud suferința trăită. Și până la urmă, nu cred că există ființă umană (cu discernământ) care să își dorească să nu fie bine, poate că nu știe cum, poate că pur și simplu atât a primit, astfel că doar atât cunoaște. Iar cei fără discernământ, atunci când l-au pierdut, cu siguranță că acest lucru s-a întâmplat tot în urma unor suferințe, lezări etc. (indiferent de natura lor) s-a întâmplat.
Așa că… realmente, cu toții tânjim după starea de bine, iar în funcție de fiecare, acel „bine” poate avea semnificații multiple.
Avem tendința să considerăm de la sine înțeles că principiile noastre trebuie să fie valabile și pentru celălalt/ceilalți. Dacă eu am oferit, atunci este normal să mi se răspundă la fel, în aceeași măsură, că altfel eu mă voi supăra, voi suferi și îl/îi voi blama pe celălalt/ceilalți. Astffel vine și crdința: „nu este normal să fiu tratat/ă astfel”!!! Iar asta nu poate trezi în mine decât furie. Și astfel devine totul personal, totul fiind despre mine, mă rănește fix acolo unde doare cel mai tare, tipul acesta de reacție este reprezentativ pentru „îmi este teamă/consider despre mine că nu sunt suficient de bun/ă” și asta mă doare al naibii de tare, cu toată onestitatea, nici nu prea are cum să nu doară, din păcate.
Și astfel că această furie nu va face altceva decât să-mi transforme durerea în suferință și asta să mă facă să simt că am și mai multă nevoie de celălalt/ceilalți. Și astfel că mă înfurii iar și iar. Și tot așa alimentez la nesfârșit acest sentiment și mă „agăț” și mai mult de acea situație, de acel om sau de orice îmi provoacă furie. Pentru că eu nu pot accepta că am oferit mai mult, iar celălalt nu mi-a răspuns și poate că nu este locul meu în acea relație. Avem senzația că în spiritul justiției vom regla situția, dar nu facem altceva decât să alimentăm suferința prin critică și judecată atât față de noi, cât și față de cealaltă persoană.
Uneori ceea ce poate oferi celălalt poate fi foarte diferit de ceea ce am nevoie eu, astfel că înțelăgând această diferență, voi putea accepta că alegerile persoanei respective nu sunt despre mine, sunt despre nevoile și dorințele sale. Dar dacă apare frustrarea, înseamnă că intervine vocea EGO-ului, și anume: „mă înfurie că celălalt nu este așa cum vreau eu, cum am eu nevoie” sau „așa cum am fost/cum sunt eu”.
Acest „celălalt” poate fi înlocuit cu relația (persoana) care produce cea mai mare suferință ca să puteți observa dinamica dintre voi și celălalt/ceilalți.
Și nu uitați, de fiecare dată când oferiți, o faceți pentru propria persoană. Nevoia de a oferi vă aparține, precum și decizia!
Astfel că „ce nu pot ierta propriei persoane” ; „pentru ce nu mă pot ierta„?
La cât mai puține discrepanțe în relațiile (indiferent de natura lor) voastre!
Cu gânduri bune, Psihoterapeut Loredana Fetca
This is the right web site for anybody who would like to understand this topic. You realize so much its almost tough to argue with you (not that I actually would want toÖHaHa). You definitely put a new spin on a subject that has been written about for a long time. Great stuff, just great!