Potrivit studiilor, peste 75% dintre persoanele care activează în Social Media afirmă că își construiesc viața pe rețelele de socializare în așa fel încât să pară mai interesantă, mai palpitantă și mai perfectă. În același timp, 3 din 4 persoane își judecă prietenii și colegii pe baza profilelor lor de Facebook, Snapchat sau Instagram. Printre aceștia sunt și cei care publică poze din diverse vacanțe sau locații pentru a afișa o imagine mai bună și a produce invidie în rândul prietenilor și a familiei.
De unde vine această nevoie de „a afișa” fericirea pe rețelele de socializare?
În spatele dorinței de „a afișa” fericirea în comunitatea online se află de fapt nevoia de a fi văzut, auzit, confirmat, adică validarea propriei existențe.
În trecut, structurile comunităților erau foarte bine organizate. Existau reguli clare, obligații, îndatoriri și legături strânse la care indivizii luau parte. Asta însemna că poziția individului era una stabilă și integrată grupului.
Exista astfel în conștiința colectivă sentimentul de certitudine, dar, în același timp, libertarea de exprimare personală era puternic diminuată.
Trecerea progresivă de la structură la rețea a transformat legăturile strânse în legături flexibile care pot exista sau nu. În prezent nu mai există certitudinea relațiilor din viața noastră.
Identitatea nu mai este dată de comunitate, a devenit „acel ceva” care trebuie construit de fiecare individ în parte.
Astfel că incertitudinea determină nesiguranță, la rândul său, o lipsă a legăturilor strânse între oameni determină neapartenența la comunitate și o lipsă asiduă a conectării cu cei dragi.
Prin referința la informațiile prezentate mai sus, se poate înțelege nevoia reală din spatele acțiunilor individului din Social Media, adică corelația societatății de astăzi cu raportarea nesănătoasă a individului la rețelele de socializare.
Nevoia exacerbată de a publica consecvent imagini din fiecare moment al vieții, de multe ori chiar și în variante multiple, de a face tot felul de mărturisiri personale sau declarații de dragoste grandioase, ascunde de fapt, suferință, insucces, neîmplinire, nevoia de a fi văzut, lipsa iubirii de sine și nevoia de apartenență la relații apropiate.
Dar, totodată, în momentul în care observăm în jurul nostru atât de multă perfecțiune și atâtea compilații de momente frumoase ale vieții, nu există oare posibilitatea să începem să ne îndoim de propria competență și să ne întrebăm ce ne lipsește?
Un posibil răspuns ar fi să ne oprim din a compara realitatea cu ficțiunea și să înțelegem că fiecare ființă umană este unică și tocmai această unicitate este cea mai mare bogăție pe care o deține fiecare în parte.
În momentul în care ne vom fi deschiși să ne înțelegem propriile trăiri interioare fără tendințe de comparție cu tot ce ține de ceilalți, atunci vom fi din ce în ce mai aproape de echilibru și acceptare de sine, adică acea mult căutată validare a propriei existențe de către anumite persoane din mediul online.
Noi oamenii suntem ființe sociale. Avem nevoie să socializăm, să legăm relații și să trăim alături de semenii noștri.
Acest echilibru și acceptare de sine ne vor face disponibili în legarea de relații sănătoase și strânse cu oameni cu trăsături comune nouă. Pentru că așa cum a fost precizat și la începutul articolului, în spatele dorinței de „a afișa” fericirea în comunitatea online se află de fapt nevoia de a fi văzut, auzit, confirmat, adică validarea propriei existențe.
Lasă un răspuns