Omul care planta copaci – o poveste reală despre sens și transformare
Vorbind despre sens si transformare, voi începe cu unul dintre citatele lui Viktor Frankl, care ne spune că cea mai mare libertate umană este aceea de a-ți alege atitudinea în orice circumstanţe de viaţă. Mai exact, ni se poate lua totul, dar nu și această libertate de alegere.
Un scriitor francez prezintă povestea unui cioban, pe nume Elzeard Bouffier, care a transformat prin propriile forțe o regiune pustie (sate în care nu locuia nimeni, nu exista nici urmă de apă, ca urmare a acțiunilor oamenilor și prin tăierea copacilor) într-o pădure maginfică.
Acest om, după ce și-a pierdut atât unicul copil, cât și soția, a ales să trăiască în singurătate. Locul ales de el era o regiune care se afla pe punctul de a muri fiindcă îi lipseau arborii, și cum a judecat că nu avea nimic mai important de făcut, omul nostrum a decis să remedieze această situație și așa s-a apucat de plantat copaci.
Timp de 35 de ani a făcut gropi în pământ cu ajutorul toiagului şi a plantat semințele pe un pământ despre care apartenență nu știa mai nimic.
Povestea omului care planta copaci este transpusă prin ochii unui călător care a ajuns din pură coincidență în acel loc. Călătorul ne povestește că după prima zi după ce l-a cunoscut pe acest om care planta copaci, ziua următoare (călătorul) s-a întors la locul de origine, de unde venise.
Același călător, după o perioadă de timp a trebuit să participe la război, dar ca soldat, abia dacă se putea gândi la copaci în acele momente. La terminarea războiului a simțit o nevoie mare de a respira aer curat. Așa a reluat drumul acelei regiuni deșertice (regiunea unde locuia ciobanul). Nimic nu se schimbase acolo, ciobanul nostru era plin de vitalitate, doar că acum arborii cuprindeau toată regiunea și erau mai înalți decât siluieta unui om.
Călătorul nostru a realizat acum că totul provenea din mâinile unui singur om. Între timp au mai apărut diferite plante apa și diferite specii de animale.
Toți ceilalți călători sau oameni din apropierea locului atribuiau această schimbare procesului natural al pământului.
Astfel că ne putem pune întrebarea, oare câte dintre semințele noastre răsar în preajma noastră și noi nu avem idee de importanța acestora și de impactul nostru față de tot ce ne înconjoară?
Pot exista anumite momente în viața noastră (chiar și prin prisma profesiei, oricare ar fi ea) când ne putem întreba „oare care-i sensul?”, „către ce se îndreaptă drumul pe care ne aflăm”?
Poate că planul nostru și obiectivele arătau diferit față de realitatea trăită, poate că intervin situații care nu-și au locul, poate că de multe ori trebuie să ne adaptăm la un sistem total diferit de principiile noastre, să ne asumăm responsabilități care nu ne aparțin. De multe ori, toate aceste lucruri simți că te limitează și că nu poți atinge propriul potențial creator la un nivel maxim, adică să simți că ai spațiul și locul în care să poți da tot ce ai tu mai bun. Dar cu toate astea, atunci când există sens, există și transformare, nu știm în preajma nostră câte dintre semințele sădite de noi (conștient sau inconștient) s-au transformat în adevărați arbori, câte vieți au căpătat sens și speranță prin acțiunile noastre, genul acela de 1motivație pentru viață.
Așa că seminţele plantate sunt rezultatul tuturor acţiunilor noastre, care au efecte atât de notabile şi îndelungate, încât cu greu ni le putem închipui.
Cu recunoștință, vă doresc un 2021 așa cum vă doriți voi, în acord cu inimile voastre!
Lasă un răspuns