Semne ale abuzului emoțional. Tiparul abuzatorilor

 

Semne ale abuzului emoțional. Tiparul abuzatorilor

 

Dragilor, scopul acestui articol nu este acela de a introduce ideea de „bulă” în care orice acțiune sau comportament nedorit (din partea celuilalt) este catalogat ca fiind un semn al abuzului emoțional. Astfel că în anumite momente este normal și sănătos să ne mai și supărăm, să ridicăm tonul, să simțim nevoia de spațiu și așa mai departe.

La sfârșit veți găsi o listă clară concepută de către psihologul Barrie Davenport care ne ajută să putem identifica semnele unui posibil abuz emoțional.

Vă mulțumesc că v-ați oprit asupra acestui articol și sper ca aceste informații să vă fie de folos.

Te-ai întrebat de nenumărate ori dacă comportamentul celeilalte persoane este unul normal?

Barrie Davenport (psiholog) spune că atât femeile, cât şi bărbăţii, sunt capabili de abuz emoţional în proporţii egale.

Abuzul emoțional poate fi regăsit în orice tip de relație: partener de cuplu, părinți, rude mai îndepărtate sau apropiate, prieteni, colegi, profesori, șefi, vecini  etc.

De cele mai multe ori, persoanele care au intrat în contact cu forme de abuz emoțional sunt confunze cu privire la acțiunile partenerului:  „Oare chiar este un abuz?”  „Sigur nu este vina mea?” „Oare nu aș putea face lucrurile diferit?” „Sigur nu exagerez sau interpretez greșit ceea ce se întâmplă în jurul meu?”.

Și așa începe victima să  deruleze de fiecare dată interacțiunile avute cu abuzatorul pentru a se asigura și reasigura că vina nu-i aparține.  Că a făcut tot ce se putea face. Și astfel acest proces ia forma unui labirint în care fiecare persoană abuzată nu face altceva decât să se piardă pe sine.

De cele mai multe ori, nu se ajunge la o explicație cu un sens clar, singurul rezultat fiind o neîncredere și mai mare în propria persoană, sentimente de neputință și multă, multă vinovăție. Practic un mare mare GOL (cu durere imensă și neliniște)  pentru care parcă nu există niciun fel de speranță.

Cu cât victima caută mai mult să găsească explicații și modalități de a-i demonstra abuzatorului că nu este just felul în care procedează, cu cât îi va căuta mai mult aprobarea, cu atât se va pierde și mai mult pe sine. Iar „golul” menționat mai sus se va accentua și va deveni mai mare.

Scopul abuzatorului este să obțină rezultatul dorit, adică să dețină în continuare controlul și mereu să fie după propriile sale dorințe și nevoi. Astfel că oricât ar încerca victima să găsească soluții, persoana abuzatoare le va infirma. Și nu pentru că acele soluții nu au logică sau argumente solide. Mai exact, pentru abuzator  nu există altă logică, decât aceea în care „celălalt este de vină”. Indiferent de situație, nu consideră că greșește și nu ia niciodată în calcul că modul în care acesta a procedat nu ar fi putut fi unul corect.

Acestea se întâmplă pentru că scopul agresorului este să îl țină pe celălalt într-o stare continuă de confuzie și anxietate, așa poate deține cel mai ușor controlul asupra persoanei abuzate.  Nu-și vor recunoaște niciodată greșelile și vor încerca conducă partenerul de discuție într-o capcană tocmai pentru a nu se ajunge să fie descoperit.

Persoanele care manipulează (abuzatorii)  au tendința de a părea foarte sigure pe ele și pe ceea ce spun, de aceea au și tendința să-i denigreze pe ceilalți dând de înțeles că ceilalți au o problemă, sunt iraționali, ilogici și că toate argumentele lor sunt fără temei și fără raționament, ba chiar tind să-i facă să-și pună semne de întrebare asupra propriei sănătăți mentale.

Atrăgători, prietenoși, uneori rezervați, acești oameni pot fi foarte plăcuți la prima impresie. Sunt acele persoane carismatice, dispuse să ajute pe toată lumea, de cele mai multe ori fiind ajutate și de aspectul fizic. Dar foarte repede, după contactul cu ei, ne putem simți neliniștiți, epuizați sau cu o stare negativă fără a găsi un sens sau o explicație plauzibilă.

Este foarte important să se poată accepta că abuzul nu este responsabilitatea victimei și că indiferent de acțiunile sale, nu va avea cum să schimbe comportamentul agresorului. Pentru o posibilă funcționare a relației, nevoia de schimbare trebuie să aparțină persoanei care abuzează în cadrul relației. Cu cât va discuta cu agrersorul despre asta, cu atât acesta va face în așa fel încât victima să devină și mai confuză și să aibă și mai multe îndoilei.

Este indicat să se limiteze cât mai mult posibil contactului cu abuzatorul, iar dacă este posibil, să se taie toate legăturile!

Iar acolo unde este cazul, să se apeleze la ajutor psihoterapeutic.

 

Comportamente ale abuzatorilor emoţionali (potrivit Psihologul Barrie Davenport) (sursa: https://totuldespremame.ro/):

• Abuzul emoţional. Critica. Abuzatorul are mereu tendinţa de a te corecta, de a-ţi spune că puteai face lucrurile mai bine sau că ai dat greş pur şi simplu.
• Gânduri pe care nu le împărtăşeşte. Abuzatorul te ţine la distanţă şi neagă că ar face asta.
• Glumele specifice. Abuzatorul face glume proaste pe seama ta şi te face să te simţi dispreţuit. Abuzatorul foloseşte umorul ca să te rănească.
• Opoziţionismul. Orice ai spune, el va spune altceva ca să te contrazică. Pur şi simplu nu ai cum să ai dreptate, doar el are. Ideile, gândurile şi emoţiile tale nu sunt niciodată preţuite ori respectate.
• Trivializarea. Abuzatorul depăşeşte opoziţionismul şi ajunge la următorul nivel, acela de a te face să crezi că ceea ce spui nu contează sau e o prostie.
• Sabotajul. Când îi împărtăşeşti un vis sau un plan pe care îl ai, abuzatorul încearcă să te submineze să te facă să te simţi incapabilă de a-ţi realiza acel vis.
• Schimbarea subiectului de discuţie. Este ceea ce abuzatorul face ca să trateze un subiect important pentru sine.
• Acuzele. Abuzatorul sugerează că tot tu eşti sursa abuzului că orice abuz este de fapt rezultatul a ceva ce ai spus sau ai făcut tu. „Dacă m-ai fi ajutat/susţinut/ dacă nu ai fi mereu nemulţumită/ tot timpul vrei să faci ce vrei tu/ … atunci ar fi altfel” …etc etc
• Omisiunea. Uită mereu ceea ce este important pentru tine. Dar vina e tot aşa că nu-l înţelegi, că exagerezi situaţia.
• Dominaţia. Lucrurile trebuie să se întâmple mereu după voia sa şi tu ştii foarte bine ce prost va reacţiona dacă nu faci întocmai după voia lui.
• Negarea. Dacă îţi exprimi teama sau frustrarea în legătură cu comportamentul său, se preface că nici nu ştie despre ce vorbeşti. Sigur eşti tu cam nebună sau exagerată pentru că el se poartă mereu aşa cum trebuie. Dacă nu l-ai mai acuza mereu de tot felul de chestii, lucrurile ar fi perfecte.